Leonard Cohen – Alexandra Leaving

Demult am fost intr-un loc celebru si nu stiam cat e de celebru. La manastirea de la Rabida, unde Cristobal Colon a locuit cu doi ani inainte de a privi viza de State. Faza e ca m-am zgarcit la 3 Euro, cat era taxa de vizitare. Adica cam cat o bere. Hmmm… se pare ca am ales alta cale, oricum si de-afara ii fain.

Vangelis – Monastery of la Rabida

Frumos loc, chiar unul dintre cele mai tari din tara. E adevarat ca nu i-am gasit rostul dpdv economic, poate totusi militar, pentru cand vom fugi in munti din fata dujmanului. Sau poate ii o imensa parcare in panta. Cine stie…

Ala nu pruncu lu Joker? Ba da, Joker Romano!!!

…pâna acum.

… deci daca te insori inseamna ca ai …

Privind cu incredere la viitor…

Doamna din imagine, prin miscarea mainilor si a simbolurilor de pe tir, doreste sa exprime urmatoare fraza: “Du-te unde s-o dus neaua!”

Locul meu favorit de pe Pamant, cat am calatorit pana acum, desigur nu prea mult, este o imensa plaja virgina din sudul Spaniei, la Atlantic: Cuesta de Maneli. Nooo! Fara manele, asa se numea de dinainte ca Peninsula sa fie invadata de mioritici. Ca sa ajungi de la parcare la plaja trebuia sa traversezi 1 km de desert, pasind pe o carare de lemn. Aceasta portiune mi-a ramas intiparita in minte datorita aromelor produse de tufisurile din desert, unice. Dupa ce cobori faleza observi neobisnuitul: nu exista hoteluri, nu exista restaurante, nu exista terase zgomotoase, ci doar o mica terasa din stuf unde se serveau bere si fructe de mare la un pret ridicol de mic. O bere era cca. 1,5 Euro, aproape ca in barurile comune din oras. Plaja aproape pustie era populata de cativa nudisti rasfirati pe intreaga ei suprafata. Ce sa mai zic, perfectiunea: marea, berea & relaxarea totala.

Ultima poza am luat-o de pe flickr pt. ca nu aveam niciuna care sa arate grandoarea plajei. Sa fie primit!