… pentru pereti, tavan, parchet, perdele…

Aceasta este o stire exploziva.

Iubita mea, multumesc pentru primul si cel mai bun torţ din lume. Te iubesc!

Imi aduc aminte cu placere de momentele pline de magie de la inceputul anilor ’90, cand am fost lasat prima data singur in compania unui PC 286. Emotionat, infricosat, teminat… in trei minute l-am stricat. Problema nu era el, ci eu… dar mi-am promis sa imi revin. Pasiunea pentru computere era asa de puternica incat uneori nu puteam dormi noaptea, atat de mult ma obsedau. Aproape in fiecare zi, pana in ’96,  plecam direct de la scoala la biroul mamei unde butonam pana noaptea… dupa ’96 nu au fost multe zile fara PC. Tin minte aparitia fiecarui Windows, a fiecarui joc – pana la un moment dat si, cel mai important, a fiecarui Photoshop. Efectiv am crescut alaturi de ele. Aceasta pasiune nu a fost niciodata egalata, chiar daca uneori au exista frustrari, oboseala, nervi… satisfactiile au fost inzecite.

De atunci tine si activitatea de corporate design… anul acesta am descoperit in padure un copac pe care mi-am incercat prima data talentul de ilustrator (nu aveam PC). Logo-ul TGS-Soft sapat in lemn pentru generatiile urmatoare, simbol al tehnicii avansate din secolul XX. Dream Factory se va naste in mileniul urmator.

Toata lumea… toata lumea sare-acum cu mine

Dupa cum se stie, Ursul & Iepurasul au castigat doar medalia de argint la Concursul narcisist de fotografii din Columbus Cafe. Castigatorii medaliei de aur si a excursiei moca la Arieseni: Bebe si Anca. Dânsii, oameni de nadejde, s-au oferit sa ne ofere premiul noua, pentru ca noi implineam 1 (un) anisor de trainica tovarasie – rar mai vezi atata generozitate in zilele noastre. Din “fericire” am fost nevoiti sa refuzam, insa am promis cu labutza in dreptul inimii ca nu vor ramane nepedepsiti. Rosi de invidie ca nu am luat noi locul 1 si ca nu am putut noi sa le oferim lor aceasta oferta, in mjilocul weekendului romantic binemeritat de catre campioni, am navalit peste romantismul lor. Drept urmare linistea s-a spulberat si urmat-au ore de rockereala, compacteala, cartofeala, drojdeala si muulte altele, adica orice fara schiat, pt. ca am locuit la SkiPass, si am luat-o mot-a-mot. Multumim Columbus pentru premizele ideii nastrusnice si Pensiunii Skipass pt. tooot! (P.S. Mereti acolo ca-i fain).

Acestea au fost ultimele cuvinte ale ursului…
Insa acum nu despre asta este vorba aici, ci despre felul in care iubirea mea m-a gasit intr-o zi de 14 februarie si de atunci traiesc fiecare clipa… plina de iubire.

Mai multe poze cu Amor se zaresc AICI.

Un spectacol care merita vazut. Având in vedere ca piesa se joaca cu publicul pe scena, ai senzatia ca te afli in mijlocul unui film 3D. Atmosfera, jocul, luminile, decorul, muzica, magia… totul se combina perfect pentru a te transpune in alta lume. Deci du-te tu… la teatru… ca nu e desfiintat, cum se credea!

Fotografii: AICI

Ei se pot ascunde printre noi!

In peisajul artistic gri din Oradea, in care se tes intrigi si planuri obscure si in care multi artisti se plang de conditii, de sistem, de grija zilei de maine… si uita sa faca ce stiu mai bine,  unii au curaj isi puna in realitatea visele. Acesta este cazul celor care au organizat seara de strangere de fonduri pentru noul film “Eu n-am curaj”. Felicitari Cipri, Marcel, Razvan & co. Viitorul sta in actiuni independente. Ajutorul nu mai vine de sus. Sper sa nu fie ultima initiativa de acest fel in micul nostru orasel.

Mai multe informatii puteti citi in presa:

CRISANA

eBIHOREANUL

Fotografii puteti vedea AICI!

P.S. In e-Bihoreanul se vede clar ca am cel mai mare cap din sala! Bai deshteptule!

Am participat ieri, impreuna cu prietenul Emilian la cursul de actorie condus de actrita Elvira Râmbu. A fost ceva inedit. Am realizat ca nu mi-am folosit capul de mult. Am invatat multe, in special despre mine.
Recomand sa incercati acest curs, inclusiv cel pentru copii. In loc sa va plangeti ca muriti de plictiseala in oraselul nostru de provincie, ati putea incerca asta. Este creativ, amuzant si… devii mai destept in urma frecventarii lui!
In plus poti aparea si in ziar!!! De exemplu, eu si Emilian am ajuns in Crisana in calitate de “actori”, data trecuta, in Bihoreanul eram “actrite”!

Detalii puteti gasi aici: Cursuri de Teatru – Facebook.

Cateva fotografii gasiti AICI.

P.S. Numele meu de scena este CABO VALENTIN.