… da asa definesc perioada ’94-’98 secolu’ trecut, cand cu o mandrie tâmpa ma laudam ca sunt gojdist. Timpul a trecut si… am realizat ca de fapt cele 8 ore petrecute in scoala au fost o vreme pierduta inutil cel mai mult dintre toti anii de scoala, in care nu am invatzat nimic util, nu am intalnit nici un om care sa imi schimbe viatza, sa ma fac sa evoluez (nu ma refer aici la colegii mei care erau in acelasi rahat). La ce mi-au folosit acele invataturi sterile, care azi nu le folosesc aproape de loc, la ce mi-au folosit orele de programare pe tabla, comentariile la romana, matematica lu’ Sadoveanu. Profesori cu pretentii, de fapt specialisti in umilirea celor care de fapt erau sursa “painii” lor, atat la scoala cat si in particular. Cu siguranta vor fi multi care nu sunt de acord cu mine, dar atata am de spus: “think twice” si la rece si o sa vezi ca am dreptate, iar Gojdu nu este decat un stindard al unui invatamant muribund, care iti iroseste inutil timpul, iar daca vrei sa faci ceva trebuie sa inveti singur. Cu “Cultura generala” poti sa te stergi posterior, pt ca nu iti aduce nici un castig. Aceste randuri se refera exclusiv la institutia respeciva de invatamant si la profesori, nu si la colegii mei – “ultima generatie de aur” pe care ii astept sa petrecem pana picam la intalnirea de 10 ani.

Taguri: 10 ani, 1998, emanuil, gojdu, lego